miercuri, 23 iunie 2010

Muntii Siriului - Aquila non capit muscas


Daca ar fi sa sintetizez intr-un singur cuvant tura din M-tii Siriului, acesta data ar fi: ATIPIC. Si nimeni nu are contra-argumente solide pentru a ma combate, ofer detaliile imediat. Initial, Andrei si Florin s-au pregatit pentru o tura de o zi, au scos harti si instructiuni de drum, au stabilit locul intalnirii, in timp ce eu mi-am vazut linistita de planuri si trebi (ba imi lasasem task-uri nerezolvate special sa nu ma streseze timpul). Si, exact cand mi-am imaginat ca raman acasa, (asa nu-mi suprasolicitam meniscul inainte de operatie), vineri seara tar-tar telefonul. Baietii!!! Ne-am razgandit, nu mai vrem tura de o zi ci de doua, asa ca hai cu noi. Contramandam iesirea in Piatra-Mare si optam pentru Siriului. Raspunsul a fost chiar mai simplu decat povestea, ok, ma bag dar n-am nimic pregatit. Nici ei nu aveau, asa ca vineri, dupa ora 22, toata lumea isi facea bagajele. Mai ramasesera niste mici nimicuri nerozolvate: mancarea, hartile (dar exista ceva pe GPS-ul lui Florin) chiar si ora de intalnire era in ceata fiind aproximativa. Ca orice lucru relativ, plecarea s-a facut tarziu (motive bine intemeiate) iar mancarea s-a achizitionat din Ploiesti de la un hypermarket. Apoi ne-am asternut pe drumul spre Muntii Siriului, locuri prin care nu calcase pana atunci piciorul niciunuia dintre noi. Spun in treacat ca de data asta eram in formatie extinsa, pe langa echipa de baza (Olga – deh, fauresc vorbele, Andrei, Florin) au venit si Alina cu Dan. Am mai scapat putin timp printre degete pana ne-am lamurit ca traseul pe care trebuia sa urcam este dupa Barajul Siriu, nu inainte. Dar a meritat, asa am vazut doua superbe viaducte: Stanca Teherau si Giurca;